Creativitatea – Unul Dintre Cele Mai Valoroase Daruri Primite (prima parte)

          Ce știm despre ea până acum?

Că este acea parte a inteligenței emoționale care ne scoate din belele, că este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, că este acea caracteristică a gândirii care folosește inventiv cunoștințele și experiența acumulată ș.a.

Creativitatea este singura armă care îți rămâne în fața destinului – ce nu se arată a fi prea roz – singura care te poate salva oferindu-ți soluții și idei originale.

Îți poate aduce bani fără să fii sclavul unor corporații sau companii. Îți poate aduce relații de iubire fără să scoți în față lucrurile materiale (pe care le deții sau nu) și îți pune în valoare personalitatea. Te poate face un creator în adevăratul sens al cuvântului, creator al unei întregi lumi, lumea ta.

           Dar tocmai pentru că este atât de prețioasă, poți să stai liniștit. Întreg sistemul are grijă de tine și de vesta ta de salvare – creativitatea. Așa cum au tot spus-o atâția oameni de mare calibru, societatea nu vrea indivizi creativi, care să aibă soluții la orice problemă.

Dresajul ar fi un eșec, așa că toată lumea (părinți, profesori, societate, mass-media etc) au un singur scop: distrugerea creativității. Fără îndoială, o parte din ei ne vor binele. Însă, după cum spune celebra zicătoare, drumul spre iad e pavat cu intenții bune.

Și nu doar cu intenții bune… mai e pavat cu multe lucruri pe care vor alții să le faci, în loc să faci ceea ce vrei tu.

          „În cadrul competiţiei globale, Uniunea Europeană şi-a propus ca scop cardinal crearea unei societăţii bazate pe cunoaştere. Un element fundamental îl contituie creativitatea. Astăzi mai mult decât oricând, creativitatea reprezintă o condiţie fundamentală a calităţii educaţiei, una dintre premisele esenţiale ale performanţei.”

Dar de la ceea ce strigă la unison Consiliul Uniunii Europene, la ceea ce se întâmplă în realitate cu sistemele educaționale, e o diferență uriașă. Așa că o să presupun că se refereau doar la auto-educație, iar în cazul asta le dau dreptate 🙂

          Așadar, cum s-a ajuns la programarea socială și la distrugerea sistematică a ceea ce este mai frumos, creativ și valoros în oameni?

Sir Ken Robinson nu este, cu siguranță, nici primul, nici ultimul om care susține că școlile distrug creativitatea.

„A fost odată ca niciodată, a fost începutul secolului XIX. Începutul acestui secol, anii 1900, a adus cu el începutul erei industriale. Înainte de începutul erei industriale, nu prea existau sisteme educaționale bine puse la punct. Dar acum era nevoie de oameni calificați care să muncească, așa că s-au făcut sisteme pentru educarea maselor, spre binele maselor, evident” – Sir Ken Robinson

         Ce anume era în capul listei în aceste sisteme educaționale? Ceea ce aveai nevoie ca să îți poți face treaba. Să completezi hârtiile și să acționezi mașinăriile. Așadar, în capul listei erau limba maternă și științele exacte. Apoi, pe la mijloc, lucrurile de cultură generală, științele umaniste ș.a. ca să poți schimba câteva vorbe cu colegii de la muncă.

Iar, la urmă, lucrurile precum muzica, dansul, arta, teatrul… că doar n-ai ce face cu ele, doar nu o să te plătească șeful ca să cânți la muzicuță!

         „Prin urmare, ne-au fost luate toate lucrurile care ne fac ființe unice, minunate și irepetabile, astfel încât din potențialul uriaș pe care fiecare om îl are de la naștere, se alege praful. Pentru că e nevoie de mulți sclavi.

         Și ca să lămurim un lucru…

         Nu sunt un anarhic care vrea să ajungem cu toții în epoca de piatră: îmi place ideea de societate, îmi place că avem spitale și poliție, telefoane mobile și ultimile gadget-uri apărute pe piață, biblioteci cu cărți grozave. Îmi place internetul cu toată multitudinea de informații la care ai acces, îmi place ce fac băieții programatori – programe și jocuri faine, realități alternative unde ne putem refugia de realitatea cotidiană.

          Ce nu îmi place e prețul uriaș care trebuie plătit pentru toate acestea. Nu trebuie să nenorocești toate ființele încă din copilărie pentru a avea o societate frumoasă. Poți să ai o societate minunată fără să mutilezi ființa umană și s-o transformi într-o clonă.” – Pera Novacovici

          Dar cercetările ne dezvăluie și lucruri bune, iar lucrurile par să se schimbe: viitorul aparține indivizilor specializați pe ceva de care sunt pasionați  🙂

Mai multe, vor urma în articolele viitoare.

 

În acest articol au fost  preluate informații și citate din scrierile și articolele oamenilor de marcă precum: Anca Munteanu, Sir Ken Robinson, Pera Novacovici, Bryan Tracy.

 

 

 

 

Lasa-ti parerea!