Igiena orala nu a fost intotdeauna asa cum este acum, usoara. Cei mai multi oameni din ziua de azi au o rutina zilnica destul de usoara de curatare a cavitatii bucale, prevenind astfel problemele dentare. Mai devreme sau mai tarziu, cu totii ajungem pe scaunul stomatologic pentru un tratament dentar mai mult sau mai putin complex. Cu toate acestea, in prezent este mult mai usor sa mentinem dintii si gingiile sanatoase fata de cum era acum cateva mii de ani. Cel mai probabil, majoritatea oamenilor ar avea gura plina de carii, probleme gingivale si mirosuri neplacute daca am avea aceeasi practica de igiena orala ca si cea din trecuturile indepartate.
La inceput…
La inceputurile omenirii, igiena dentara era aproape inexistenta. Pana in jurul anilor 3500 i. Hr. oamenii isi consumau mancarea si isi vedeau de treburile lor fara sa isi curete dantura. Acest lucru s-a intamplat pana cand egiptenii au inventat o forma de periuta de dinti cu ajutorul unui bat uzat si moale la un capat. Egiptenii obisnuiau sa isi curete dintii cu acel capat moale al batului, pentru a indeparta placa bacteriana si resturile alimentare de pe dinti si gingii. Acest procedeu se realiza fara nicio substanta de curatare, cum exista in ziua de azi pasta de dinti. In unele cazuri, oamenii foloseau chiar acele porcilor spinosi pentru a elimina particulele de alimente dintre dinti.
Mai tarziu, in jurul anilor 1400, un chinez a facut o imbunatatire semnificativa in proiectarea periutei de dinti. El a realizat niste periute de dinti din plante de bambus, iar spinii din spatele mistretilor au fost utilizati ca perii pentru periutele respective. Dezavantajul in folosirea acestui tip de periuta de dinti a fost ca era prea dura si putea provoca hemoragii masive ale gingiilor. Pentru a rezolva aceasta problema, oamenii, in cele din urma, au inlocuit spinii de pe spatele porcului mistret cu parul de cal, care era mult mai moale si mai acceptabil.
In urmatorii 400 de ani s-a realizat o descoperire chimica ce a schimbat cursul evolutiei periutei de dinti. In anul 1938, dupa ce Dupont a descoperit nylonul in anul 1937, Doctorul West a inventat prima periuta de dinti cu perii din nylon. De atunci designul de baza al periutei de dinti a ramas neschimbat.
Avem nevoie de mai mult decat o periuta de dinti.
Unul dintre primele exemple de lichide de apa de gura care avea rolul de a improspata respiratia a fost laptele de magar. Problema era ca nu toata lumea detinea un magar. Romanii au descoperit ca amoniacul are proprietati bune impotriva bacteriilor. De asemenea, in timp, romanii au descoperit ca urina este, de asemenea, o sursa buna de indepartare a bacteriilor din cavitatea orala. Astfel, acestia foloseau urina ca apa de gura. Deoarece, in ziua de azi, se cunosc toate informatiile necesare despre amoniac si, totodata, despre bacteriile orale, amoniacul este unul dintre ingredientele principale din apa de gura, fiind inlocuit de alcool in unele branduri. Prima apa de gura antiseptica a aparut pe piata abia in anul 1893.
Din nou, egiptenii au fost cei care au venit cu ideea de a folosi ceva pe periuta de dinti pentru a imbunatati curatarea dintilor si, in acelasi timp, pentru a elimina respiratia urat mirositoare. Ei au realizat un amestec de pulbere din sare, menta si piper. Aceste substante se amestecau cu saliva si se aplicau pe gingii. Dezavantajul de a folosi acest amestec era faptul ca provoca sangerarea gingiilor. Persii, de asemenea, au incercat sa faca un tip de pasta de dinti. Ei aplicau cenusa picioarelor de capra arse. Acest lucru, insa, provoca sangerari gingivale si boli larg raspandite. Evident, foarte multi oameni au murit din aceasta cauza. In secolul al XVIII-lea, britanicii au incercat, de asemenea, sa faca o pasta de dinti, folosind praf de caramida si acid azotic. Aceasta pasta, deoarece continea acid azotic, provoca degradari grave ale smalturilor dintilor. De aceea, nici aceasta pasta nu a ramas prea mult in istorie.
Prin secolul al XIX-lea, au existat mai multe tipuri de paste de dinti disponibile. Una dintre cele mai speciale era cea realizata din praf de mangan. Cele mai multe dintre aceste paste de dinti aveau rolul de a face dintii mai curati si mai albi si, in acelasi timp, de a improspata respiratia utilizatorului.
Frizerii faceau mai multe lucruri, pe langa taierea parului.
In ciuda tuturor acestor evolutii, igiena orala si dentara era la fel ca in Evul Mediu. Abia in jurul anilor 1800 a aparut o persoana calificata din medicina dentara. In antichitate, oamenii se confruntau cu dureri dentare pana cand dintii bolnavi cadeau singuri, erau extrasi de altcineva sau mureau din cauza infectiilor. Cei care aveau probleme dentare, se duceau la frizer pentru ca acesta sa le faca extractiile.
Din fericire, medicina dentara a evoluat enorm in ultimul secol, astfel ca, in anul 2015, putem spune ca avem ocazia de a apela la un dentist fara durere, care sa ne trateze toate problemele dentare fara a suferi prea mult pe scaunul stomatologic.
