Prima săptămână la un loc de muncă nou seamănă adesea cu un tren care pleacă din stație înainte să te fi așezat. Ți se dau acces la zece programe, numele a douăzeci de colegi, un calendar plin de ședințe și o așteptare tacită ca să înțelegi totul repede. Cei mai mulți proaspăt angajați răspund cu energie maximă, spun da la orice și ajung vineri seara epuizați, fără să știe exact ce au făcut. Nu e vina lor. Așa arată începuturile. Se pot însă evita câteva greșeli frecvente, iar remediul, de obicei, este mai blând decât ai crede: pași mici, repetați cu răbdare.
Greșeala unu: să încerci să ții minte tot
În primele zile primești mai multă informație decât poate procesa oricine. Numele, parolele, procedurile, cine ce face, unde se află imprimanta. Tentația este să te prefaci că ai priceput totul din prima, de teamă să nu pari neatent. Rezultatul: întrebi aceleași lucruri a treia oară și te rușinezi mai tare.
Ieșirea este banală și funcționează: un caiet. Nu o aplicație cu etichete și foldere, ci un caiet obișnuit, în care scrii data, numele unui om nou și un detaliu despre el. Seara, cinci minute de recitit. În două săptămâni vei avea o hartă a locului, făcută de mâna ta, mai utilă decât orice prezentare oficială.
Nu te pedepsi când uiți. Colegii mai vechi uită și ei, doar că o fac cu mai multă siguranță. Un cuvânt de genul îmi mai spui o dată, te rog, spus calm, face mai mult bine decât zece ore de prefăcătorie.
Dacă ai noroc de un coleg care ți-a fost desemnat ca îndrumător, folosește-l fără jenă. Un om care a trecut prin aceleași începuturi știe unde se ascund capcanele. Întreabă-l de două ori pe săptămână, la o oră fixă, ca să nu-l iei prin surprindere. Așa îți creezi un obicei, iar el nu se simte vânat.
Greșeala doi: să spui da la tot
Cine vrea să fie plăcut ajunge repede să accepte orice cerere. Un coleg îți cere ajutor la un raport, altul te roagă să iei notițe la ședință, un al treilea îți lasă pe birou o sarcină care nu era a ta. Fiecare lucru în sine pare mic, dar împreună ocupă o zi întreagă și îți ascund munca pentru care ai fost angajat.
Soluția nu este un nu rece, ci un da cu condiții. Spune că poți face lucrul respectiv după ce termini ceea ce ai început, și întreabă ce are prioritate dacă e vorba de mai multe sarcini deodată. Șeful tău direct este cel care ordonează ordinea, nu tu și nu colegul zâmbitor de lângă tine.
Un truc: ține la vedere o listă cu trei lucruri importante ale zilei. Când apare o cerere nouă, te uiți la listă și vezi dacă mai încape ceva. Dacă nu, e mai simplu și mai corect să spui nu acum, poate mai târziu.
Încearcă să observi și cum se lucrează în jur, nu doar ce ți se cere. Cine răspunde la mesaje imediat și cine preferă un telefon? Cine vrea totul în scris? Cunoașterea acestor mici obiceiuri te scutește de neînțelegeri care, altfel, apar din nimic și se lungesc cu săptămânile. Un început bun înseamnă mai ales atenție la oameni.
Greșeala trei: să uiți de tine
Când lucrurile merg prea repede, corpul este primul care plătește. Sari peste pauza de masă, bei trei cafele în loc de apă, stai opt ore pe scaun și seara ai migrenă. Apoi te enervezi că nu mai ai chef de nimic și, după o lună, ți se pare că problema este jobul, nu ritmul tău.
Nu e nevoie de reguli severe. Începe cu un singur pas mic: o plimbare de zece minute la prânz sau pe drumul spre casă, fără telefon. Dacă ți se pare puțin, ai dreptate, dar mușchii și mintea răspund bine la lucrurile repetate. Cine se mișcă regulat, chiar și blând, doarme mai bine și gândește mai limpede. Pentru cine caută idei variate de mișcare și de sport, rubrica de sport de pe depindedenoi.ro poate fi un punct de plecare, cu teme din toate zonele, de la competiții la recreere.
Nu trebuie să faci performanță. Scopul este să-ți amintești că ai un corp care te poartă prin zi, nu doar un cap care răspunde la e-mailuri.
Un sfat mărunt care contează: bea apă înainte să bei cafea și mănâncă ceva care te ține plin, nu ceva luat în fugă din automat. La două după-amiaza, când energia scade, un fruct sau o mână de nuci ajută mai mult decât a patra cafea. Corpul răspunde cinstit, chiar dacă nu ne place ce ne spune.
Greșeala patru: să crezi că toți ceilalți se descurcă mai bine
Priviți de la distanță, colegii par să știe totul. Vorbesc în ședințe cu siguranță, folosesc abrevieri pe care tu nu le înțelegi, glumesc ca și cum ar fi aici de o viață. Ce nu vezi este cât de mult au greșit ei în primele luni, cât de multe întrebări au pus în șoaptă și cât de des au căutat pe internet termeni pe care i-au folosit apoi cu aplomb.
Remediul e o doză de umor față de tine. Spune-ți că ești în faza în care ai voie să nu știi, și că faza aceasta durează, de obicei, câteva luni. Alege un coleg cu care te înțelegi bine și întreabă-l cum au fost primele luni pentru el. Povestea lui te va liniști mai mult decât o sută de sfaturi.
Tot ce are nevoie un începător este un ritm al lui, nu al altora. Dacă îți ia o oră să faci un lucru pe care un coleg îl rezolvă în zece minute, nu înseamnă că ești mai slab, ci că abia înveți drumul. Viteza vine după, nu înainte.
Cere feedback devreme, nu aștepta evaluarea de la sfârșitul perioadei de probă. O întrebare simplă, de genul: ce aș putea face mai bine în următoarele două săptămâni?, te ajută să corectezi direcția la timp. Cei mai mulți șefi apreciază întrebarea, pentru că arată implicare, și rareori se supără pe ea.
Greșeala cinci: să nu pui nicio pauză între muncă și restul vieții
La început, e firesc să iei munca acasă, cu gândul și chiar cu laptopul. Dar fără o graniță, serile se subțiază, weekendurile devin zile de recuperare, iar entuziasmul se transformă în oboseală. Mai rău, încetezi să te bucuri de lucrurile care te făceau să fii tu însuți.
Găsește un ritual de ieșire din zi, mic și mereu același. Poate fi o plimbare, un duș lung sau o piesă pusă la maximum în mașină. Muzica, mai ales, schimbă dispoziția repede. De curând am dat peste o discuție interesantă despre de ce muzica indie prinde tot mai mulți adepți, și mi s-a părut că multe dintre motivele ei, libertatea, sinceritatea, intimitatea, sunt exact ce ne trebuie după o zi de birou.
Nu trebuie să te pasioneze un anumit gen. Important este să ai un colț al zilei care nu aparține nimănui altcuiva, nici șefului, nici notificărilor. Acolo se reîncarcă bateriile care te vor ține în picioare în a doua lună, apoi în a treia.
Închide laptopul la o oră rezonabilă, chiar dacă ai impresia că ai mai putea face ceva. Dimineața, același lucru se rezolvă adesea în jumătate din timp. Iar dacă lucrezi de acasă, stabilește un obicei vizibil, cum ar fi să muți laptopul într-un sertar sau să schimbi hainele, ca să marchezi sfârșitul programului.
Cum arată progresul, când nu se vede
În primele luni, progresul nu apare ca un salt, ci ca un șir de lucruri mici care încep să meargă singure. Nu mai întrebi unde e sala de ședințe. Ai o părere despre un proces. Un coleg te caută pe tine, nu pe altcineva. Aceste semne trec neobservate dacă nu le notezi, de aceea merită să-ți faci duminică seara o listă scurtă cu ce ți-a ieșit.
Nu uita să sărbătorești, discret, victoriile mici: prima ședință la care ai vorbit fără emoții, primul raport predat la timp, prima glumă înțeleasă de toată echipa. Ele sunt dovezi că te așezi, iar o minte care primește dovezi se liniștește mai repede decât una care doar speră.
Dacă totul pare prea mult, poți cere chiar tu o discuție de zece minute cu șeful, în care să afli ce contează cel mai mult în luna aceasta. Răspunsul scoate din listă jumătate din ce te îngrijora. De cele mai multe ori, ceea ce credeam urgent era doar zgomot, iar lucrurile cu adevărat importante sunt puține și clare.
Când simți că tot se grăbește în jur, încetinește un pas. Alege un singur lucru pe zi pe care vrei să-l faci bine și lasă restul în urma lui. La sfârșitul săptămânii vei fi mai aproape de ritmul tău, cu mai puțină oboseală și cu mai multă încredere. Pas mic după pas mic, locul acela nou devine, încetul cu încetul, un loc al tău.
